„credința voastră este vestită în toată lumea." (Romani 1:8)
Romani 1:8 — „Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea."
Biserica Domnului Isus Hristos are menirea nu doar să existe, ci să mărturisească, să influențeze, să aibă impact în lume. Dar mărturia Bisericii nu poate fi puternică, relevantă și convingătoare, fără credincioși ancorați profund în adevărul Scripturii. O credință superficială va produce o mărturie slabă, fără impact. În schimb, o credință profundă generează o comunitate care luminează în întuneric (Mat. 5:14) și a căror ecouri în materie de credință sunt puternice, precum erau credincioșii din Roma (Rom. 1:8). Apostolul Pavel sublinia credincioșilor din Colose acest adevăr: „fiind înrădăcinați şi zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date" (Col. 2:7).
Matei 5:14 — „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă."
Coloseni 2:7 — „fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu."
Știm faptul că, din punct de vedere biblic, credința este darul lui Dumnezeu și reprezintă încrederea fermă în El și în promisiunile Lui, chiar atunci când nu vedem încă împlinirea lor (Evr. 11:1). Fiind mai mult decât o simplă convingere intelectuală sau rațională, credința este o relație activă de dependență, ascultare și încredere în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Apoi, credința în viața noastră trebuie să progreseze, să se dezvolte, pe măsura aprofundării relației cu Dumnezeu prin studiul Scripturii, a rugăciunii, a cunoașterii caracterului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel era mulțumitor lui Dumnezeu pentru credincioșii din Tesalonic a căror credință se dezvolta (2 Tes. 1:3).
Evrei 11:1 — „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."
2 Tesaloniceni 1:3 — „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult."
Credința autentică e validată de fapte și produce fapte pe care Dumnezeu ni le pregătește mai dinainte ca să le înfăptuim (Iac. 2:17; Ef. 2:10). Scriptura ne prezintă oameni credincioși precum: Avraam care a crezut promisiunea lui Dumnezeu și a plecat fără să știe unde merge (Evr. 11:8), Noe care a construit arca prin credință, deși nu văzuse ploaia (Evr. 11:7), femeia bolnavă care s-a atins de haina lui Isus, crezând că va fi vindecată (Marcu 5:34), și mulți alții. Dictonul este acesta: „Cel neprihănit va trăi prin credință." (Rom. 1:17b).
Iacov 2:17 — „Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi."
Efeseni 2:10 — „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele."
Evrei 11:7 — „Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă."
Evrei 11:8 — „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce."
Marcu 5:34 — „Dar Isus i-a zis: «Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.»"
Romani 1:17 — „deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credinţă.»"
Avem o credință prețioasă, precum a fost cea a apostolilor (2 Pet. 1:1). Roadele credinței noastre trebuie să fie vizibile prin Cuvântul sădit adânc, aprofundat și aplicat zi de zi. Aceasta va produce în noi o transformare după chipul lui Hristos (2 Cor. 3:18). Biserica lui Hristos va fi credibilă în afară dacă noi, credincioșii, vom „păstra credința" (1 Tim. 1:19), dacă vom „trăi prin credință" știind ce credem și de ce (2 Tim. 1:12), astfel încât Hristos să își găsească plăcerea în noi (Evr. 10:38).
2 Petru 1:1 — „Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos."
2 Corinteni 3:18 — „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului."
1 Timotei 1:19 — „şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă."
2 Timotei 1:12 — „Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea."
Evrei 10:38 — „Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."
- Mulțumim pentru credința primită în dar în urma auzirii Cuvântului Său;
- Mulțumim pentru puterea credinței mântuitoare, transformatoare în viața noastră;
- Mulțumim pentru Hristos și Cuvântul Său, sursa credinței și a mărturiei noastre.
- Ne pocăim pentru momentele când ne-am îndoit, n-am manifestat credință în relația cu Dumnezeu și cerem înnoirea gândurilor, atitudinilor noastre;
- Cerem de la Dumnezeu o creștere, o maturizare a credinței noastre pentru a fi o mărturie vie și publică a lucrării lui Hristos în viețile noastre;
- Cerem Domnului Isus Hristos o întărire a credinței noastre printr-o înrădăcinare în Cuvântul Său, pentru a rămâne statornici în generația noastră.